Fractalii mintii

Nu stiu altii cum sunt, dar eu, privindu-ma cu atentie in oglinda (mintii), mereu ma trag de maneca tare multi fractali. Poate ar fi vrut de sireturi, dar chiar acum port niste stiletto rosii.

Astept cu nerabdare aparitia aplicatiei MindBook. Ar fi ceva absolut fascinant …sa poti vedea (in)congruenta a ceea ce gandeste – spune – face orice om. Bine, si pe Facebook se vad chestiile astea foarte clar, fara prea mare efort, insa cu noua gaselnita, ar fi cu totul altceva: imaginati-va o explozie de forme, sunete si culori, un fel de neverending story. Fara sfarsit, impropriu spus, fiindca odata cu disparitia fizica a persoanei repective, cine stie ce se intampla cu fractalii lui, buni sau rai, spectaculosi ori hidosi, infricosatori: raman asa, incremeniti ori se dezintegreaza sau se recicleaza…

De fapt, Mindbook-ul e un fel de oglindamintii. Cu setari de confidentialitate criptate mai mult sau mai putin securizate.

Mindbook e o aplicatie care ruleaza eficient cu o alta complementara: Adevarul. De multe ori, aplicatiile sunt voit bruiate, virusate de noi, in functie de conjunctura .
In unele cazuri, diplomatia e absolut necesara, asa ca vei livra Adevarul versiunea smooth and soft.

Ar mai putea fi lansata si delicata aplicatie Soulbook, care ar reprezenta fractal orice iubire adevarata, inaltatoare ce-ti hraneste sufletul in profunzime, te completeaza, te face sa evoluezi, sa fii armonios pe dinauntru.

Credeti ca sunt cu capul in nori ? Neah. V-am spus ca sunt cu picioarele pe pamant, incaltata cu stiletto si tocmai mi-am accesat unele informatii stocate in cloud.

fractal
sursa foto: pixabay
Reclame

O viata frumoasa

toti oamenii vor o viata ca-n povesti, o viata frumoasa. daca-i intrebi sa-ti dea detalii, raspunsul, in majoritatea cazurilor este: vreau si eu o familie/cariera ca a lui popescu/ionescu. el e tare norocos !
uau !….eu una, raman uimita. este acelasi lucru, ca atunci cand cineva cu un talent actoricesc deosebit, il imita la nesfarsit pe vreun star sau politician etc. sau o tanara cu voce, interpreteaza numai piesele lui adele, whitney houston, in loc sa-si faca propriul repertoriu.
a invata de la cineva este una, a-l copia si a te stradui sa semeni cu x sau y este total eronat, distructiv, devorator. la fel ca fulgii de nea, care nu seamna unul cu altul, asa suntem si noi, oamenii: fiecare avem o particularitate care ne diferentiaza. nici gemenii identici, nu seamana 100% !
o viata frumoasa e ca o melodie pe care-ti face placere se o asculti, ca un parfum imbietor, ca o mancare pe care iti place sa o savurezi.
cum ar fi o nota falsa intr-o partitura ? cum ar fi un parfum prea puternic ? cum ar fi o mancare prea dulce/sarata/acra/amara ?
o viata frumoasa inseamna armonie, impacare cu sine, munca, multa munca interioara, multe carti citite, constientizare, asumare, responsabilitate, respect fata de tine si fata de cei din jur.
te jigneste x ? ai un conflict cu y ? poate nu intotdeauna l-ai atras tu in preajma ta, ci probabil trebuie sa-ti calesti rabdarea, sa inveti ceva din experienta respectiva.
lectii, lectii……nu doar la scoala, ci mai ales in viata.
unicul dusman pe care il are orice om este el insusi/ea insasi cand incepi sa intelegi acest lucru, problema e pe jumatate rezolvata. fricile si orgoliile transfigureaza. sunt energofage si motivatorii, in acelasi timp. si sa dai vina pe conjuncturi, oameni, ghinioane, e mult mai comod pentru unii.
fiecare are liberul arbitru la dispozitie. fiecare isi poate crea oportunitati, pe care sa le valorifice ulterior. viata frumoasa incepe in mintea si sufletul tau !

Fara regrete

o

mi-a placut fotografia cu tatuajul din zona aproape intima cu textul „je ne regrette rien„. as spune ca mesajul pe care a dorit sa-l transmita protagonista e acela ca nu are resentimente vis-a-vis de cei care au trecut pe acolo de-a lungul timpului. ca idee, arata misto. dar…..tocmai pentru ca i-a dat o forma materiala sloganului, ai putea zice ca nu e convinsa in mintea ei, ca nu e de-ajuns ca status mental, ci are nevoie de extra confirmare, vrea ea sa se reasigure ca mantra e la indemana, in caz ca o uita. cu alte cuvinte, vrea sa se justifice fata de ea insasi. si uite de unde vin toate frustrarile, nefericirile, neimplinirile din viata fiecaruia: din neasumare. nu esti convins/a ca ai facut o alegere buna la momentul acela sau celalalt, ai facut un mic compromis doar acum, o data – (ca daca e o singura data, nu se pune, nu ?!), apoi inca unul, pana le pierzi sirul, fiindca deja te-ai imunizat si gata, ai intrat in labirint si ajungi sa devii expert in arta compromisului.

regrete e normal sa ai in doza potrivita. uneori comiti greseli din graba, din superficialitate sau din orgoliu. regretele devin constructive atunci cand realizezi ca nu ai procedat tocmai stralucit in vreo situatie anume si acum, revizuind-o, stii cum trebuia sa te pozitionezi, asadar ai invatat din propria greseala. ai corectat-o in mintea ta, probabil ti-ai cerut si scuze – mental, cel putin si gata. subiect inchis.
uneori timpul are o calitate extrem de binefacatoare, el devenind aliatul mintii noastre: estompeaza intensitatea trairilor negative. doar daca vrei sa mergi inainte. daca esti masochist si iti place sa iti dea tarcoale melancolia, autoculpabilizarea sau razbunarea, atunci, asta e, suporta-ti consecintele !

viata e complexa si ai nevoie de realism sa-i faci fata, sa-ti armonizezi toate planurile fara sa te incurci in ele. depinde ce vrei de la tine, in primul rand. iubirea fara minte, intotdeauna duce la dezastre catastrofale. incearca sa traiesti intelept !

Dincolo de cuvinte

nu trebuie sa fii psiholog sau psihiatru sa ai preocupari legate de propria minte. asa cum sunt fashionistele inraite, de ce ar parea atat de exotic cineva care are si alte interese, nu doar cele specific genului feminin ?! nu se exclud sub nicio forma, dimpotriva, coexista bine merci. dar nu ne-am adunat aici sa vorbim despre mine 🙂 oricat de mult si-ar dori unii.

in oglinda mintii se reflecta o multime de lucruri deosebit de interesante. pentru a avea acces la ele, lumina trebuie sa cada sub unghiul potrivit: daca e prea intuneric, doar se intrevad, daca in schimb lumina e prea puternica, nu vei vedea nimic clar, doar o stralucire orbitoare. alteori, apare refractia, care face si mai mult rau pe langa cel existent deja.

suna prea …deprimant ? prea metalic ? prea sec ? eu una nu cred, pentru ca asa arata realismul. e periculos de nociv sa te minti pe tine insati/insuti, sa te dopezi cu utopii si iluzii, sa intri intr-un labirint din care e posibil sa nu mai poti iesi vreodata teafar.

intrevad niste reactii de genul: scrie chestii d-astea fiindca a suferit din dragoste sau n-o prea ajuta fizicul, drept urmare se refugiaza in filosofie 🙂

dorinta de cunoastere si de intelegere a mediului inconjurator nu apare neaparat ca urmare a unor frustrari de ordin sentimental sau traume emotionale – desi e posibil sa fie si cazuri de asemenea factura.

dincolo de cuvinte, viata are magia ei. bogatia trairilor interioare fac sa-ti vibreze sufletul si te determina sa cauti armonia, oricat de dificila ar parea calatoria.

Instructiuni de utilizare a vietii

ne nastem, traim (sau asa avem senzatia) si mai devreme sau mai tarziu, murim.
aparent, habar n-avem cum am nimerit in lumea asta. de ce pe mine ma inconjoara circumstantele acestea, iar pe tine cu totul altele, care uneori mi se par mai avantajoase sau dimpotriva.
acasa, teoretic ar trebui sa primesti o educatie, apoi la scoala afli tot felul de lucruri, cartile citite iti spun uneori altceva si uite-asa te poti trezi cu dilema: cum sa procedezi ?!
„odata cu trecerea anilor, vine si intelepciunea”. imi vine zambesc. un zambet amar. intelepciunea vine din echilibru, nu din numarul anilor. am intalnit destui oameni maturi care aveam regrete si stari de blazare, frici, neimpliniri si resemnari. asta sa fie VIATA ?!
lucrurile se intampla la nivel macro si micro. pentru a percepe panoramic, ai nevoie de ceva abilitati….in antiteza, perceptia microuniversului ar trebui sa fie mult mai simpla. teoretic.
totusi, pana la urma, de ce ne nastem? de ce suferim? pai cum, de ce suferi?! pentru ca nu faci bine ce ai inceput, vei auzi niste raspunsuri. pe de alta parte, nu se obtine nimic pe lumea asta fara efort. si atunci, care-i calea? hm, calea e simpla: asumare se numeste. iti asumi, esti constient/a ca va trebui sa pui osul la treaba daca vrei sa obtii ceva adevarat. (unele pun si altceva la treaba, insa asta e alta poveste ;-))
poate la un moment dat, te uiti la tine, apoi in jur si vezi fericire, suferinta, ipocrizie, ura, falsitate, minciuna, bucurie, si incerci sa intelegi la ce/cine te raportezi: societatea te vrea un om de succes, dar tu, tu ce iti doresti ? un trai decent, multumire sufleteasca si muuulta distractie, nu-i asa ?!
cand se intampla tragedii in jurul tau, te sperii teribil. in acelasi timp, in ciuda empatiei, te consideri norocos ca nu ai avut tu parte de atata dramatism greu de suportat. instantaneu te gandesti la eminenta mortii si-ti faci tie insuti/insati promisiuni solemne ca te vei schimba radical in bine, ca vei fi un om mai bun, mai milostiv, mai atent cu cei din jur etc.
poate unii intr-adevar vor pune in aplicare planul, insa altii vor uita, vor trece peste si vor repeta aceleasi tipare ca si inainte.
ideea e aceea ca „manualul de utilizare” al vietii e adanc criptat in noi, in constiinta fiecaruia. desigur, poti cere sfaturi, pareri celor din jur, insa decizia finala iti apartine in orice actiune ai intreprinde. bineinteles ca e mult mai convenabil sa dai vina pe altcineva pentru esecurile tale, insa asta nu iti rezolva problemele.
incearca sa-ti imaginezi o intalnire…inedita: daca adultul din tine s-ar intalni cu adolescentul care ai fost candva, ce crezi ca ti-ai spune ? dincolo de incarcatura emotionala, ai putea fi obiectiv ? ai putea spune lucrurilor pe nume sau te-ai faca ca ploua ? ai omite intentionat anumite intamplari tocmai pentru ca te dezavantajeaza ? ai avea taria mentala sa suporti ADEVARUL ?
da, viata e grea si lumea e rea. insa tu te poti schimba (ia uite ca fac si versuri ;-)). iti poti vindeca ranile din sufletul tau, iti vei da seama ca unele conflicte sunt doar in mintea ta ca urmare a unor perceptii gresite. si uite asa, schimbarea vine din noi, nu din afara noastra, uite asa devenim mai echilibrati, mai responsabili si putem construi ceva durabil. totul este sa vrei !

Fii tu insuti !

cel mai greu pe lumea asta e sa fii tu insuti/insati. sa lupti cu tine, cu mintea ta, cu alegerile la care trebuie sa renunti fara prea multe remuscari si invinovatiri…

in agitatia de azi, cine mai are timp de introspectie ? cand e mult mai comod sa nu fii tu, ci un zombie gol pe dinauntru, dar cu o viata perfecta, o familie minunata si o cariera de succes. deh, ce sa-i faci ?! secolul vitezei. VITEZA. noi, oamenii grabindu-ne spre ce anume ?! multi nu realizeaza ca de fapt, fug de ei insisi, pentru ca sau se urasc, sau se iubesc prea mult, in ambele situatii, vrând sa para altcineva.
relatiile interumane nu ar mai fi atat de toxice daca fiecare si-ar analiza constiinta cu mai multa responsabilitate si consecventa.
ok, sa fii tu insuti, dar ce inseamna asta mai exact ? de unde stiu eu cine sa fiu ?! cum aflu asta ? ma uit in jur si mi se pare ca el sau ea au o viata misto. apoi intevine orgoliul si-ti zici: ei ce au in plus fata de mine?! nu pot fi la fel ca ei?! iti spun eu: nu, nu poti fi copia, clona lor, chiar daca ai incerca. tu nu ai citit cat munceste un actor sa intre in pielea personajului pe care vrea sa-l interpreteze?! cum crezi ca vei reusi tu sa duci viata altcuiva fara sa stii toate datele despre el, fara sa-i stii toate angoasele, frustrarile, fricile…..
una e sa admiri pe cineva, sa iei ce-i mai bun de la el, alta e sa vrei sa-l imiti. te-ai gandit vreo clipa ca poate nu te prinde rolul ? una e sa vrei, alta e sa poti.
cata poliloghie pentru un mecanism atat de simplu: input-output. la fel cum ai nevoie de hrana pentru organismul tau , la fel ai nevoie si de hrana potrivita pentru mintea ta. doar alchimistii pot obtine aur din te miri ce. de exemplu, cand introduci cardul intr-un bancomat, vei scoate bani (asta daca ai contul alimentat), nicidecum flori, carti, haine. exact acest mecanism se aplica si in viata: degeaba vrei tu un anumit rezultat, daca „ingredientele” adaugate nu au nicio legatura cu situatia data. ca doar nu te duci la banca sa cumperi haine.
ca sa ajungi sa stii cine esti si ce cauti tu in viata ta, e nevoie de disponibilitate, in primul rand, apoi de multa determinare, de asumare, de realism. sa fii pregatit sa te lovesti de mai multe praguri, sa intalnesti oameni ostili, situatii aparent fara iesire. flerul ar fi bine sa-ti transmita corect cand e indicat sa fii actor, regizor sau spectator.
ar fi multe de spus. cei care au constiinta treaza nu vor avea liniste pana nu vor afla aproape toate raspunsurile. si nu, nu se vor speria de ADEVAR. 

Libertate interioara

oare exista cu adevarat libertate interioara ? sau e doar o alta iluzie ?
haosul presupune un grad mai ridicat de libertate fata de situatia in care domneste ordinea, organizarea ?
e posibil ca starea de libertate sa se asemene cu cea de fericire si ambele au legatura cu momentul prezent. ACUM.
haosul poate insemna neasumarea consecintelor faptelor tale. nu ma intereseaza. sunt liber. fac ce vreau, cand vreau, cum vreau.
ordinea aduce cu ea asumarea, constientizarea. radem, glumim, da’ nu parasim incinta!
e ca la semafor: poti trece pe rosu si iti imaginezi ca joci ruleta ruseasca. iti creste adrenalina si te simti viu. vei avea noroc cel putin odata. insa va trebui sa platesti in alta parte a vietii tale. de obicei, acest tip de oameni nu-si dau seama de ce li se intampla anumite lucruri. ei au noroc sau ghinion.
altii stiu ca a calca pe bec, poate aduce dezastru, de aceea il cauta cu tot dinadinsul in orice imprejurare, din furie, din revolta, ca sa se elibereze.
lumea noastra interioara joaca un rol esential pentru sanatatea mentala. intrebuintata corect, aduce numai beneficii. gestionata prost, nu face decat sa accentueze prapastia dintre imaginar si realitate. aici intervine si gandirea pozitiva, o alta umbrela a zonei de confort. gandurile fara actiune creeaza dezechilibre, nicidecum indeplinirea dorintelor.

dupa cum se vede, lucrurile se complica: prea multa luciditate dauneaza celor din jur, care au alte preocupari.