Dincolo de cuvinte

nu trebuie sa fii psiholog sau psihiatru sa ai preocupari legate de propria minte. asa cum sunt fashionistele inraite, de ce ar parea atat de exotic cineva care are si alte interese, nu doar cele specific genului feminin ?! nu se exclud sub nicio forma, dimpotriva, coexista bine merci. dar nu ne-am adunat aici sa vorbim despre mine 🙂 oricat de mult si-ar dori unii.

in oglinda mintii se reflecta o multime de lucruri deosebit de interesante. pentru a avea acces la ele, lumina trebuie sa cada sub unghiul potrivit: daca e prea intuneric, doar se intrevad, daca in schimb lumina e prea puternica, nu vei vedea nimic clar, doar o stralucire orbitoare. alteori, apare refractia, care face si mai mult rau pe langa cel existent deja.

suna prea …deprimant ? prea metalic ? prea sec ? eu una nu cred, pentru ca asa arata realismul. e periculos de nociv sa te minti pe tine insati/insuti, sa te dopezi cu utopii si iluzii, sa intri intr-un labirint din care e posibil sa nu mai poti iesi vreodata teafar.

intrevad niste reactii de genul: scrie chestii d-astea fiindca a suferit din dragoste sau n-o prea ajuta fizicul, drept urmare se refugiaza in filosofie 🙂

dorinta de cunoastere si de intelegere a mediului inconjurator nu apare neaparat ca urmare a unor frustrari de ordin sentimental sau traume emotionale – desi e posibil sa fie si cazuri de asemenea factura.

dincolo de cuvinte, viata are magia ei. bogatia trairilor interioare fac sa-ti vibreze sufletul si te determina sa cauti armonia, oricat de dificila ar parea calatoria.

Instructiuni de utilizare a vietii

ne nastem, traim (sau asa avem senzatia) si mai devreme sau mai tarziu, murim.
aparent, habar n-avem cum am nimerit in lumea asta. de ce pe mine ma inconjoara circumstantele acestea, iar pe tine cu totul altele, care uneori mi se par mai avantajoase sau dimpotriva.
acasa, teoretic ar trebui sa primesti o educatie, apoi la scoala afli tot felul de lucruri, cartile citite iti spun uneori altceva si uite-asa te poti trezi cu dilema: cum sa procedezi ?!
„odata cu trecerea anilor, vine si intelepciunea”. imi vine zambesc. un zambet amar. intelepciunea vine din echilibru, nu din numarul anilor. am intalnit destui oameni maturi care aveam regrete si stari de blazare, frici, neimpliniri si resemnari. asta sa fie VIATA ?!
lucrurile se intampla la nivel macro si micro. pentru a percepe panoramic, ai nevoie de ceva abilitati….in antiteza, perceptia microuniversului ar trebui sa fie mult mai simpla. teoretic.
totusi, pana la urma, de ce ne nastem? de ce suferim? pai cum, de ce suferi?! pentru ca nu faci bine ce ai inceput, vei auzi niste raspunsuri. pe de alta parte, nu se obtine nimic pe lumea asta fara efort. si atunci, care-i calea? hm, calea e simpla: asumare se numeste. iti asumi, esti constient/a ca va trebui sa pui osul la treaba daca vrei sa obtii ceva adevarat. (unele pun si altceva la treaba, insa asta e alta poveste ;-))
poate la un moment dat, te uiti la tine, apoi in jur si vezi fericire, suferinta, ipocrizie, ura, falsitate, minciuna, bucurie, si incerci sa intelegi la ce/cine te raportezi: societatea te vrea un om de succes, dar tu, tu ce iti doresti ? un trai decent, multumire sufleteasca si muuulta distractie, nu-i asa ?!
cand se intampla tragedii in jurul tau, te sperii teribil. in acelasi timp, in ciuda empatiei, te consideri norocos ca nu ai avut tu parte de atata dramatism greu de suportat. instantaneu te gandesti la eminenta mortii si-ti faci tie insuti/insati promisiuni solemne ca te vei schimba radical in bine, ca vei fi un om mai bun, mai milostiv, mai atent cu cei din jur etc.
poate unii intr-adevar vor pune in aplicare planul, insa altii vor uita, vor trece peste si vor repeta aceleasi tipare ca si inainte.
ideea e aceea ca „manualul de utilizare” al vietii e adanc criptat in noi, in constiinta fiecaruia. desigur, poti cere sfaturi, pareri celor din jur, insa decizia finala iti apartine in orice actiune ai intreprinde. bineinteles ca e mult mai convenabil sa dai vina pe altcineva pentru esecurile tale, insa asta nu iti rezolva problemele.
incearca sa-ti imaginezi o intalnire…inedita: daca adultul din tine s-ar intalni cu adolescentul care ai fost candva, ce crezi ca ti-ai spune ? dincolo de incarcatura emotionala, ai putea fi obiectiv ? ai putea spune lucrurilor pe nume sau te-ai faca ca ploua ? ai omite intentionat anumite intamplari tocmai pentru ca te dezavantajeaza ? ai avea taria mentala sa suporti ADEVARUL ?
da, viata e grea si lumea e rea. insa tu te poti schimba (ia uite ca fac si versuri ;-)). iti poti vindeca ranile din sufletul tau, iti vei da seama ca unele conflicte sunt doar in mintea ta ca urmare a unor perceptii gresite. si uite asa, schimbarea vine din noi, nu din afara noastra, uite asa devenim mai echilibrati, mai responsabili si putem construi ceva durabil. totul este sa vrei !

Fii tu insuti !

cel mai greu pe lumea asta e sa fii tu insuti/insati. sa lupti cu tine, cu mintea ta, cu alegerile la care trebuie sa renunti fara prea multe remuscari si invinovatiri…

in agitatia de azi, cine mai are timp de introspectie ? cand e mult mai comod sa nu fii tu, ci un zombie gol pe dinauntru, dar cu o viata perfecta, o familie minunata si o cariera de succes. deh, ce sa-i faci ?! secolul vitezei. VITEZA. noi, oamenii grabindu-ne spre ce anume ?! multi nu realizeaza ca de fapt, fug de ei insisi, pentru ca sau se urasc, sau se iubesc prea mult, in ambele situatii, vrând sa para altcineva.
relatiile interumane nu ar mai fi atat de toxice daca fiecare si-ar analiza constiinta cu mai multa responsabilitate si consecventa.
ok, sa fii tu insuti, dar ce inseamna asta mai exact ? de unde stiu eu cine sa fiu ?! cum aflu asta ? ma uit in jur si mi se pare ca el sau ea au o viata misto. apoi intevine orgoliul si-ti zici: ei ce au in plus fata de mine?! nu pot fi la fel ca ei?! iti spun eu: nu, nu poti fi copia, clona lor, chiar daca ai incerca. tu nu ai citit cat munceste un actor sa intre in pielea personajului pe care vrea sa-l interpreteze?! cum crezi ca vei reusi tu sa duci viata altcuiva fara sa stii toate datele despre el, fara sa-i stii toate angoasele, frustrarile, fricile…..
una e sa admiri pe cineva, sa iei ce-i mai bun de la el, alta e sa vrei sa-l imiti. te-ai gandit vreo clipa ca poate nu te prinde rolul ? una e sa vrei, alta e sa poti.
cata poliloghie pentru un mecanism atat de simplu: input-output. la fel cum ai nevoie de hrana pentru organismul tau , la fel ai nevoie si de hrana potrivita pentru mintea ta. doar alchimistii pot obtine aur din te miri ce. de exemplu, cand introduci cardul intr-un bancomat, vei scoate bani (asta daca ai contul alimentat), nicidecum flori, carti, haine. exact acest mecanism se aplica si in viata: degeaba vrei tu un anumit rezultat, daca „ingredientele” adaugate nu au nicio legatura cu situatia data. ca doar nu te duci la banca sa cumperi haine.
ca sa ajungi sa stii cine esti si ce cauti tu in viata ta, e nevoie de disponibilitate, in primul rand, apoi de multa determinare, de asumare, de realism. sa fii pregatit sa te lovesti de mai multe praguri, sa intalnesti oameni ostili, situatii aparent fara iesire. flerul ar fi bine sa-ti transmita corect cand e indicat sa fii actor, regizor sau spectator.
ar fi multe de spus. cei care au constiinta treaza nu vor avea liniste pana nu vor afla aproape toate raspunsurile. si nu, nu se vor speria de ADEVAR. 

Libertate interioara

oare exista cu adevarat libertate interioara ? sau e doar o alta iluzie ?
haosul presupune un grad mai ridicat de libertate fata de situatia in care domneste ordinea, organizarea ?
e posibil ca starea de libertate sa se asemene cu cea de fericire si ambele au legatura cu momentul prezent. ACUM.
haosul poate insemna neasumarea consecintelor faptelor tale. nu ma intereseaza. sunt liber. fac ce vreau, cand vreau, cum vreau.
ordinea aduce cu ea asumarea, constientizarea. radem, glumim, da’ nu parasim incinta!
e ca la semafor: poti trece pe rosu si iti imaginezi ca joci ruleta ruseasca. iti creste adrenalina si te simti viu. vei avea noroc cel putin odata. insa va trebui sa platesti in alta parte a vietii tale. de obicei, acest tip de oameni nu-si dau seama de ce li se intampla anumite lucruri. ei au noroc sau ghinion.
altii stiu ca a calca pe bec, poate aduce dezastru, de aceea il cauta cu tot dinadinsul in orice imprejurare, din furie, din revolta, ca sa se elibereze.
lumea noastra interioara joaca un rol esential pentru sanatatea mentala. intrebuintata corect, aduce numai beneficii. gestionata prost, nu face decat sa accentueze prapastia dintre imaginar si realitate. aici intervine si gandirea pozitiva, o alta umbrela a zonei de confort. gandurile fara actiune creeaza dezechilibre, nicidecum indeplinirea dorintelor.

dupa cum se vede, lucrurile se complica: prea multa luciditate dauneaza celor din jur, care au alte preocupari.

Mi-e dor …si doare

mi-e dor si doare doar daca dorul ma domina, doar daca il las sa ma controleze. altfel …. vine si pleaca. hm…ce usoara pare teoria.

asadar, daca vreau ca sentimentul de dor sa nu ma mai afecteze, trebuie sa il inlocuiesc cu altceva, nu ?! si aici, ca in marea majoritate a cazurilor, e rost de un troc. inlocuiesc ceva cu altceva. insa cu ce ?

 spre binele meu ar fi indicat ca inlocuirea sa fie cu un nivel mai sus, altfel ma pot pricopsi cu inca o belea in plus.

de remarcat faptul ca inlocuirea sa fie una constienta si asumata. in caz contrar, o ardem aiurea.

mi-e dor, mi-e dorrrrrrr de x, de y, de oameni, de locuri…. ma mistuie pe dinauntru……acum, azi, maine, zile, saptamani, ani in sir…….asa, si ?! care e finalitatea acestei stari ? niciuna. lucrurile nu se intamplapur si simplu, nu cad din cer. ghinion ! asta credeai, cititorule ? ei bine, nici vorba de asa ceva.

incearca sa substitui dorul cu acceptarea. a fost, s-a intamplat ceva mirific si vrei sa se repete, fiindca tu crezi ca prezentul nu-ti mai ofera trairi asemanatoare. te inseli amarnic !

sentimentele pure nu sunt mistuitoare, ci energizante, inaltatoare, neconditionante, nevatamatoare, neegoiste.

dorul in doza optima are desigur rolul sau. insa atunci cand devine împovărător este intr-adevar o mare problema in mintea si sufletul tau.

de ce crezi tu ca te-ai nascut pe acest pamant ? sa acumulezi averi ? sa fii invidiat ? admirat ? la ce nivel al piramidei lui maslow crezi ca ai ajuns ?

unde te vezi peste 10 ani ? sau 20 ?

stii ca poti muri in orice clipa ? intreaba-te daca ai muri acum, ce regret ai avea ? ce-ai schimba in viata ta ?

intrebari prea complicate ? te doare capul de la ele ?! sincer, ar fi bine sa ai disconfort ACUM, cand inca mai poti schimba ceva. daca vrei. daca nu, tine-o tot asa. pe raspunderea ta.

Adevărul „adevărat”

adevărul, chiar daca este unic, poate fi perceput diferit, in functie de nivelul de constiinta al fiecaruia. te uiti azi, maine, poate timp de o luna in oglinda costiintei tale si realizezi ca exista o contradictie intre ce ai invatat, ce ti s-a spus, ce ai citit si ceea ce vezi tu in juru-ti si ceea ce ai considera tu ca ar trebui sa fie. ei, si de aici pleaca totul……

vezi ca esti diferit fata de majoritatea, iar de aici se pot naste cel putin doua curente: fie vrei sa fii pe placul tuturor pana la capăt – genul sociabil, popular, fie pastrezi o oarecare distanta. din ambele ipostaze, se naste o frustrare, frustrare alimentata de acea energie pe care tu, in functie de caracterul tau, alegi in ce directie vrei sa o folosesti.

nu am inventat eu apa calda, lucrurile acestea exista de cand lumea si pamantul. preocuparea este ce faci tu cu datele pe care le ai la dispozitie ?!

esti flexibil, te adaptezi regulilor sau crezi ca poti sa le schimbi ? iti plac provocarile ? crezi ca poti sa le faci faţă ? ce faci daca dai greș ? iti vei asuma esecul ? ce ai de pierdut ? dar de castigat ?

se nasc o infinitate de intrebari la care unii nici macar in sinea lor nu indraznesc sa raspunda, nici macar in solitudinea lor nu-si pot privi oglinda conştiinței, cu atat mai putin sa vorbeasca cu altcineva despre asta. chiar daca esti inconjurat de oameni, familie, prieteni, de fapt fiecare e singur. daca in fata lumii poti juca teatru, pe tine nu te poti minti la nesfarsit, oricat ti-ai impune, oricat de bine ai disimula. numai de tine depinde cum dirijezi acea energie care se naste din revolta ta, din neputinta de a o controla. pot fi magician. un alchimist desavarsit, care poate transmuta intunericul din tine in lumina. drumul este ingrozitor de dificil si vei vrea sa renunti in orice moment. sau sa te intorci din drum. insa asa ceva nu mai este posibil, pentru ca totul este in miscare. chiar intorcandu-te de unde ai plecat, scena nu mai e aceeasi, pesonajele nu mai sunt la fel. nu exista ciorne. asa ca fii convins ca faci intotdeauna alegerile cele mai bune, sa nu suferi degeaba si in plus. deschide-ti ochii mintii si fii pe fază.

Trezeste-te si schimba-ti perceptia

nu, nu e un indemn cu iz religios. nici cuvinte goale nu sunt. daca tie-ti place viata ta, te simti implinit fiindca ai o gandire pozitiva, atunci nu ma mai citi. ramai sanatos, cititorule !
daca percutezi cat de cat la ce spun, poate vei gasi ceva interesant.
pana ajungi sa intelegi jocul si regulile lui, faci muuulte alegeri gresite. in cele mai fericite cazuri, daca ai momente de luciditate, constientizezi efectele si ca atare, poti sa identifici unde e subrezeala. poti sa (te) si corectezi, chiar daca asta presupune un efort suplimentar. alteori, nu se leaga, iti scapa ceva si te tot invarti in cerc, fara sa poti gasi vreo iesire din situatia data.
toti am trecut prin asta. am suferit, am fost dezamagiti, ne-am considerat neindreptatiti. cica asta-i viata…

iti dai seama ca exista o sumedenie de lucruri aparent independente de vointa ta. insa toate au un rost. toate piesele sunt la locul lor pe tabla de sah. numai de tine depinde daca adopti strategia potrivita, astfel incat sa nu pierzi … chiar totul. vei putea sa trisezi, insa va trebui sa dai ceva in schimb. credeai ca ai noroc ? credeai ca exista coincidente ? ma faci sa zambesc……. dar nu dispera. si eu am trecut pe strada aia …

draga cititorule, ma poti acuza de cinism. tin neaparat sa-ti spun ca m-am impacat si cu aceasta eticheta 🙂

ok, ok, atunci ce vreau de fapt ? sa dau lectii ? sa-mi evidentiez infatuarea si superioritatea mentala ?! nu, nici vorba de asa ceva. am rasfoit candva si Codul bunelor maniere.

in primul rand scriu pentru mine (ups, parca am stabilit in paragraful anterior ca nu vreau sa ma dau mare), scrisul poate fi o forma de terapie, de eliberare mentala si spirituala. imi imaginez ca am o audienta pe care am cucerit-o iremediabil 🙂 care imi soarbe fiecare cuvant. uite, deja ma privesc dinafara mea, si vizualizez fluxul de idei care se naste de aici 🙂 toata lumea interactioneaza intru scopuri dintre cele mai nobile.

P.S. scena nu se refera la preamarirea mea. era un exercitiu al mintii, o transpunere si nimic mai mult.