Instructiuni de utilizare a vietii

ne nastem, traim (sau asa avem senzatia) si mai devreme sau mai tarziu, murim.
aparent, habar n-avem cum am nimerit in lumea asta. de ce pe mine ma inconjoara circumstantele acestea, iar pe tine cu totul altele, care uneori mi se par mai avantajoase sau dimpotriva.
acasa, teoretic ar trebui sa primesti o educatie, apoi la scoala afli tot felul de lucruri, cartile citite iti spun uneori altceva si uite-asa te poti trezi cu dilema: cum sa procedezi ?!
„odata cu trecerea anilor, vine si intelepciunea”. imi vine zambesc. un zambet amar. intelepciunea vine din echilibru, nu din numarul anilor. am intalnit destui oameni maturi care aveam regrete si stari de blazare, frici, neimpliniri si resemnari. asta sa fie VIATA ?!
lucrurile se intampla la nivel macro si micro. pentru a percepe panoramic, ai nevoie de ceva abilitati….in antiteza, perceptia microuniversului ar trebui sa fie mult mai simpla. teoretic.
totusi, pana la urma, de ce ne nastem? de ce suferim? pai cum, de ce suferi?! pentru ca nu faci bine ce ai inceput, vei auzi niste raspunsuri. pe de alta parte, nu se obtine nimic pe lumea asta fara efort. si atunci, care-i calea? hm, calea e simpla: asumare se numeste. iti asumi, esti constient/a ca va trebui sa pui osul la treaba daca vrei sa obtii ceva adevarat. (unele pun si altceva la treaba, insa asta e alta poveste ;-))
poate la un moment dat, te uiti la tine, apoi in jur si vezi fericire, suferinta, ipocrizie, ura, falsitate, minciuna, bucurie, si incerci sa intelegi la ce/cine te raportezi: societatea te vrea un om de succes, dar tu, tu ce iti doresti ? un trai decent, multumire sufleteasca si muuulta distractie, nu-i asa ?!
cand se intampla tragedii in jurul tau, te sperii teribil. in acelasi timp, in ciuda empatiei, te consideri norocos ca nu ai avut tu parte de atata dramatism greu de suportat. instantaneu te gandesti la eminenta mortii si-ti faci tie insuti/insati promisiuni solemne ca te vei schimba radical in bine, ca vei fi un om mai bun, mai milostiv, mai atent cu cei din jur etc.
poate unii intr-adevar vor pune in aplicare planul, insa altii vor uita, vor trece peste si vor repeta aceleasi tipare ca si inainte.
ideea e aceea ca „manualul de utilizare” al vietii e adanc criptat in noi, in constiinta fiecaruia. desigur, poti cere sfaturi, pareri celor din jur, insa decizia finala iti apartine in orice actiune ai intreprinde. bineinteles ca e mult mai convenabil sa dai vina pe altcineva pentru esecurile tale, insa asta nu iti rezolva problemele.
incearca sa-ti imaginezi o intalnire…inedita: daca adultul din tine s-ar intalni cu adolescentul care ai fost candva, ce crezi ca ti-ai spune ? dincolo de incarcatura emotionala, ai putea fi obiectiv ? ai putea spune lucrurilor pe nume sau te-ai faca ca ploua ? ai omite intentionat anumite intamplari tocmai pentru ca te dezavantajeaza ? ai avea taria mentala sa suporti ADEVARUL ?
da, viata e grea si lumea e rea. insa tu te poti schimba (ia uite ca fac si versuri ;-)). iti poti vindeca ranile din sufletul tau, iti vei da seama ca unele conflicte sunt doar in mintea ta ca urmare a unor perceptii gresite. si uite asa, schimbarea vine din noi, nu din afara noastra, uite asa devenim mai echilibrati, mai responsabili si putem construi ceva durabil. totul este sa vrei !