Mi-e dor …si doare

mi-e dor si doare doar daca dorul ma domina, doar daca il las sa ma controleze. altfel …. vine si pleaca. hm…ce usoara pare teoria.

asadar, daca vreau ca sentimentul de dor sa nu ma mai afecteze, trebuie sa il inlocuiesc cu altceva, nu ?! si aici, ca in marea majoritate a cazurilor, e rost de un troc. inlocuiesc ceva cu altceva. insa cu ce ?

 spre binele meu ar fi indicat ca inlocuirea sa fie cu un nivel mai sus, altfel ma pot pricopsi cu inca o belea in plus.

de remarcat faptul ca inlocuirea sa fie una constienta si asumata. in caz contrar, o ardem aiurea.

mi-e dor, mi-e dorrrrrrr de x, de y, de oameni, de locuri…. ma mistuie pe dinauntru……acum, azi, maine, zile, saptamani, ani in sir…….asa, si ?! care e finalitatea acestei stari ? niciuna. lucrurile nu se intamplapur si simplu, nu cad din cer. ghinion ! asta credeai, cititorule ? ei bine, nici vorba de asa ceva.

incearca sa substitui dorul cu acceptarea. a fost, s-a intamplat ceva mirific si vrei sa se repete, fiindca tu crezi ca prezentul nu-ti mai ofera trairi asemanatoare. te inseli amarnic !

sentimentele pure nu sunt mistuitoare, ci energizante, inaltatoare, neconditionante, nevatamatoare, neegoiste.

dorul in doza optima are desigur rolul sau. insa atunci cand devine împovărător este intr-adevar o mare problema in mintea si sufletul tau.

de ce crezi tu ca te-ai nascut pe acest pamant ? sa acumulezi averi ? sa fii invidiat ? admirat ? la ce nivel al piramidei lui maslow crezi ca ai ajuns ?

unde te vezi peste 10 ani ? sau 20 ?

stii ca poti muri in orice clipa ? intreaba-te daca ai muri acum, ce regret ai avea ? ce-ai schimba in viata ta ?

intrebari prea complicate ? te doare capul de la ele ?! sincer, ar fi bine sa ai disconfort ACUM, cand inca mai poti schimba ceva. daca vrei. daca nu, tine-o tot asa. pe raspunderea ta.

Adevărul „adevărat”

adevărul, chiar daca este unic, poate fi perceput diferit, in functie de nivelul de constiinta al fiecaruia. te uiti azi, maine, poate timp de o luna in oglinda costiintei tale si realizezi ca exista o contradictie intre ce ai invatat, ce ti s-a spus, ce ai citit si ceea ce vezi tu in juru-ti si ceea ce ai considera tu ca ar trebui sa fie. ei, si de aici pleaca totul……

vezi ca esti diferit fata de majoritatea, iar de aici se pot naste cel putin doua curente: fie vrei sa fii pe placul tuturor pana la capăt – genul sociabil, popular, fie pastrezi o oarecare distanta. din ambele ipostaze, se naste o frustrare, frustrare alimentata de acea energie pe care tu, in functie de caracterul tau, alegi in ce directie vrei sa o folosesti.

nu am inventat eu apa calda, lucrurile acestea exista de cand lumea si pamantul. preocuparea este ce faci tu cu datele pe care le ai la dispozitie ?!

esti flexibil, te adaptezi regulilor sau crezi ca poti sa le schimbi ? iti plac provocarile ? crezi ca poti sa le faci faţă ? ce faci daca dai greș ? iti vei asuma esecul ? ce ai de pierdut ? dar de castigat ?

se nasc o infinitate de intrebari la care unii nici macar in sinea lor nu indraznesc sa raspunda, nici macar in solitudinea lor nu-si pot privi oglinda conştiinței, cu atat mai putin sa vorbeasca cu altcineva despre asta. chiar daca esti inconjurat de oameni, familie, prieteni, de fapt fiecare e singur. daca in fata lumii poti juca teatru, pe tine nu te poti minti la nesfarsit, oricat ti-ai impune, oricat de bine ai disimula. numai de tine depinde cum dirijezi acea energie care se naste din revolta ta, din neputinta de a o controla. pot fi magician. un alchimist desavarsit, care poate transmuta intunericul din tine in lumina. drumul este ingrozitor de dificil si vei vrea sa renunti in orice moment. sau sa te intorci din drum. insa asa ceva nu mai este posibil, pentru ca totul este in miscare. chiar intorcandu-te de unde ai plecat, scena nu mai e aceeasi, pesonajele nu mai sunt la fel. nu exista ciorne. asa ca fii convins ca faci intotdeauna alegerile cele mai bune, sa nu suferi degeaba si in plus. deschide-ti ochii mintii si fii pe fază.

Trezeste-te si schimba-ti perceptia

nu, nu e un indemn cu iz religios. nici cuvinte goale nu sunt. daca tie-ti place viata ta, te simti implinit fiindca ai o gandire pozitiva, atunci nu ma mai citi. ramai sanatos, cititorule !
daca percutezi cat de cat la ce spun, poate vei gasi ceva interesant.
pana ajungi sa intelegi jocul si regulile lui, faci muuulte alegeri gresite. in cele mai fericite cazuri, daca ai momente de luciditate, constientizezi efectele si ca atare, poti sa identifici unde e subrezeala. poti sa (te) si corectezi, chiar daca asta presupune un efort suplimentar. alteori, nu se leaga, iti scapa ceva si te tot invarti in cerc, fara sa poti gasi vreo iesire din situatia data.
toti am trecut prin asta. am suferit, am fost dezamagiti, ne-am considerat neindreptatiti. cica asta-i viata…

iti dai seama ca exista o sumedenie de lucruri aparent independente de vointa ta. insa toate au un rost. toate piesele sunt la locul lor pe tabla de sah. numai de tine depinde daca adopti strategia potrivita, astfel incat sa nu pierzi … chiar totul. vei putea sa trisezi, insa va trebui sa dai ceva in schimb. credeai ca ai noroc ? credeai ca exista coincidente ? ma faci sa zambesc……. dar nu dispera. si eu am trecut pe strada aia …

draga cititorule, ma poti acuza de cinism. tin neaparat sa-ti spun ca m-am impacat si cu aceasta eticheta 🙂

ok, ok, atunci ce vreau de fapt ? sa dau lectii ? sa-mi evidentiez infatuarea si superioritatea mentala ?! nu, nici vorba de asa ceva. am rasfoit candva si Codul bunelor maniere.

in primul rand scriu pentru mine (ups, parca am stabilit in paragraful anterior ca nu vreau sa ma dau mare), scrisul poate fi o forma de terapie, de eliberare mentala si spirituala. imi imaginez ca am o audienta pe care am cucerit-o iremediabil 🙂 care imi soarbe fiecare cuvant. uite, deja ma privesc dinafara mea, si vizualizez fluxul de idei care se naste de aici 🙂 toata lumea interactioneaza intru scopuri dintre cele mai nobile.

P.S. scena nu se refera la preamarirea mea. era un exercitiu al mintii, o transpunere si nimic mai mult.

“Trebuie sa inveti regulile jocului. Apoi, trebuie sa joci mai bine ca oricine altcineva.”

mi-a placut aceasta zicere. cica Einstein ar fi emis-o. de fapt, la asta se reduce tot: sa inveti regulile jocului. care joc ? ei bine, nu v-ati prins deja ? viata insasi e un joc. of, dar cum pot avea o abordare atat de … ludica ? totul pare chiar asa …de neserios ? nu, dimpotriva, e foarte serios. si fara nicio repetitie. ai gresit, pac, te-ai ars !
am vazut filmul „capcana pentru hoti” si mi-a ramas in minte baletul pe care erau nevoiti sa-l faca protagonistii pentru a nu se declansa alarma cu laser. consider ca e cea mai buna descriere a vietii noastre: la final, cand se trage linia, vom vedea fiecare dintre noi daca am declansat sau nu alarma. daca am trait degeaba sau ne-am indeplinit misiunea. MENIREA. cate pagube, cate victime colaterale am produs. pe cate ni le asumam, pe cate nu le recunoastem nici un ruptul capului – pentru ca nu am fost noi de vina…

Introducere

buna, tuturor !

de obicei, prea putina lume citeste introducerea, prefata sau nota autorului. de aceea, voi incerca sa scriu ceva scurt si la obiect.

am inceput acest proiect, pentru ca in mintea mea se nasc permanent o sumedenie de intrebari. la unele reusesc sa gasesc raspunsuri, insa nu ma opresc aici – de fapt, acolo.

va invit sa calatorim impreuna prin mintile noastre si sa gasim cat mai multe raspunsuri pertinente.