Fractalii mintii

Nu stiu altii cum sunt, dar eu, privindu-ma cu atentie in oglinda (mintii), mereu ma trag de maneca tare multi fractali. Poate ar fi vrut de sireturi, dar chiar acum port niste stiletto rosii.

Astept cu nerabdare aparitia aplicatiei MindBook. Ar fi ceva absolut fascinant …sa poti vedea (in)congruenta a ceea ce gandeste – spune – face orice om. Bine, si pe Facebook se vad chestiile astea foarte clar, fara prea mare efort, insa cu noua gaselnita, ar fi cu totul altceva: imaginati-va o explozie de forme, sunete si culori, un fel de neverending story. Fara sfarsit, impropriu spus, fiindca odata cu disparitia fizica a persoanei repective, cine stie ce se intampla cu fractalii lui, buni sau rai, spectaculosi ori hidosi, infricosatori: raman asa, incremeniti ori se dezintegreaza sau se recicleaza…

De fapt, Mindbook-ul e un fel de oglindamintii. Cu setari de confidentialitate criptate mai mult sau mai putin securizate.

Mindbook e o aplicatie care ruleaza eficient cu o alta complementara: Adevarul. De multe ori, aplicatiile sunt voit bruiate, virusate de noi, in functie de conjunctura .
In unele cazuri, diplomatia e absolut necesara, asa ca vei livra Adevarul versiunea smooth and soft.

Ar mai putea fi lansata si delicata aplicatie Soulbook, care ar reprezenta fractal orice iubire adevarata, inaltatoare ce-ti hraneste sufletul in profunzime, te completeaza, te face sa evoluezi, sa fii armonios pe dinauntru.

Credeti ca sunt cu capul in nori ? Neah. V-am spus ca sunt cu picioarele pe pamant, incaltata cu stiletto si tocmai mi-am accesat unele informatii stocate in cloud.

fractal
sursa foto: pixabay

O viata frumoasa

toti oamenii vor o viata ca-n povesti, o viata frumoasa. daca-i intrebi sa-ti dea detalii, raspunsul, in majoritatea cazurilor este: vreau si eu o familie/cariera ca a lui popescu/ionescu. el e tare norocos !
uau !….eu una, raman uimita. este acelasi lucru, ca atunci cand cineva cu un talent actoricesc deosebit, il imita la nesfarsit pe vreun star sau politician etc. sau o tanara cu voce, interpreteaza numai piesele lui adele, whitney houston, in loc sa-si faca propriul repertoriu.
a invata de la cineva este una, a-l copia si a te stradui sa semeni cu x sau y este total eronat, distructiv, devorator. la fel ca fulgii de nea, care nu seamna unul cu altul, asa suntem si noi, oamenii: fiecare avem o particularitate care ne diferentiaza. nici gemenii identici, nu seamana 100% !
o viata frumoasa e ca o melodie pe care-ti face placere se o asculti, ca un parfum imbietor, ca o mancare pe care iti place sa o savurezi.
cum ar fi o nota falsa intr-o partitura ? cum ar fi un parfum prea puternic ? cum ar fi o mancare prea dulce/sarata/acra/amara ?
o viata frumoasa inseamna armonie, impacare cu sine, munca, multa munca interioara, multe carti citite, constientizare, asumare, responsabilitate, respect fata de tine si fata de cei din jur.
te jigneste x ? ai un conflict cu y ? poate nu intotdeauna l-ai atras tu in preajma ta, ci probabil trebuie sa-ti calesti rabdarea, sa inveti ceva din experienta respectiva.
lectii, lectii……nu doar la scoala, ci mai ales in viata.
unicul dusman pe care il are orice om este el insusi/ea insasi cand incepi sa intelegi acest lucru, problema e pe jumatate rezolvata. fricile si orgoliile transfigureaza. sunt energofage si motivatorii, in acelasi timp. si sa dai vina pe conjuncturi, oameni, ghinioane, e mult mai comod pentru unii.
fiecare are liberul arbitru la dispozitie. fiecare isi poate crea oportunitati, pe care sa le valorifice ulterior. viata frumoasa incepe in mintea si sufletul tau !

Fara regrete

o

mi-a placut fotografia cu tatuajul din zona aproape intima cu textul „je ne regrette rien„. as spune ca mesajul pe care a dorit sa-l transmita protagonista e acela ca nu are resentimente vis-a-vis de cei care au trecut pe acolo de-a lungul timpului. ca idee, arata misto. dar…..tocmai pentru ca i-a dat o forma materiala sloganului, ai putea zice ca nu e convinsa in mintea ei, ca nu e de-ajuns ca status mental, ci are nevoie de extra confirmare, vrea ea sa se reasigure ca mantra e la indemana, in caz ca o uita. cu alte cuvinte, vrea sa se justifice fata de ea insasi. si uite de unde vin toate frustrarile, nefericirile, neimplinirile din viata fiecaruia: din neasumare. nu esti convins/a ca ai facut o alegere buna la momentul acela sau celalalt, ai facut un mic compromis doar acum, o data – (ca daca e o singura data, nu se pune, nu ?!), apoi inca unul, pana le pierzi sirul, fiindca deja te-ai imunizat si gata, ai intrat in labirint si ajungi sa devii expert in arta compromisului.

regrete e normal sa ai in doza potrivita. uneori comiti greseli din graba, din superficialitate sau din orgoliu. regretele devin constructive atunci cand realizezi ca nu ai procedat tocmai stralucit in vreo situatie anume si acum, revizuind-o, stii cum trebuia sa te pozitionezi, asadar ai invatat din propria greseala. ai corectat-o in mintea ta, probabil ti-ai cerut si scuze – mental, cel putin si gata. subiect inchis.
uneori timpul are o calitate extrem de binefacatoare, el devenind aliatul mintii noastre: estompeaza intensitatea trairilor negative. doar daca vrei sa mergi inainte. daca esti masochist si iti place sa iti dea tarcoale melancolia, autoculpabilizarea sau razbunarea, atunci, asta e, suporta-ti consecintele !

viata e complexa si ai nevoie de realism sa-i faci fata, sa-ti armonizezi toate planurile fara sa te incurci in ele. depinde ce vrei de la tine, in primul rand. iubirea fara minte, intotdeauna duce la dezastre catastrofale. incearca sa traiesti intelept !

Dincolo de cuvinte

nu trebuie sa fii psiholog sau psihiatru sa ai preocupari legate de propria minte. asa cum sunt fashionistele inraite, de ce ar parea atat de exotic cineva care are si alte interese, nu doar cele specific genului feminin ?! nu se exclud sub nicio forma, dimpotriva, coexista bine merci. dar nu ne-am adunat aici sa vorbim despre mine 🙂 oricat de mult si-ar dori unii.

in oglinda mintii se reflecta o multime de lucruri deosebit de interesante. pentru a avea acces la ele, lumina trebuie sa cada sub unghiul potrivit: daca e prea intuneric, doar se intrevad, daca in schimb lumina e prea puternica, nu vei vedea nimic clar, doar o stralucire orbitoare. alteori, apare refractia, care face si mai mult rau pe langa cel existent deja.

suna prea …deprimant ? prea metalic ? prea sec ? eu una nu cred, pentru ca asa arata realismul. e periculos de nociv sa te minti pe tine insati/insuti, sa te dopezi cu utopii si iluzii, sa intri intr-un labirint din care e posibil sa nu mai poti iesi vreodata teafar.

intrevad niste reactii de genul: scrie chestii d-astea fiindca a suferit din dragoste sau n-o prea ajuta fizicul, drept urmare se refugiaza in filosofie 🙂

dorinta de cunoastere si de intelegere a mediului inconjurator nu apare neaparat ca urmare a unor frustrari de ordin sentimental sau traume emotionale – desi e posibil sa fie si cazuri de asemenea factura.

dincolo de cuvinte, viata are magia ei. bogatia trairilor interioare fac sa-ti vibreze sufletul si te determina sa cauti armonia, oricat de dificila ar parea calatoria.

Trezeste-te si schimba-ti perceptia

nu, nu e un indemn cu iz religios. nici cuvinte goale nu sunt. daca tie-ti place viata ta, te simti implinit fiindca ai o gandire pozitiva, atunci nu ma mai citi. ramai sanatos, cititorule !
daca percutezi cat de cat la ce spun, poate vei gasi ceva interesant.
pana ajungi sa intelegi jocul si regulile lui, faci muuulte alegeri gresite. in cele mai fericite cazuri, daca ai momente de luciditate, constientizezi efectele si ca atare, poti sa identifici unde e subrezeala. poti sa (te) si corectezi, chiar daca asta presupune un efort suplimentar. alteori, nu se leaga, iti scapa ceva si te tot invarti in cerc, fara sa poti gasi vreo iesire din situatia data.
toti am trecut prin asta. am suferit, am fost dezamagiti, ne-am considerat neindreptatiti. cica asta-i viata…

iti dai seama ca exista o sumedenie de lucruri aparent independente de vointa ta. insa toate au un rost. toate piesele sunt la locul lor pe tabla de sah. numai de tine depinde daca adopti strategia potrivita, astfel incat sa nu pierzi … chiar totul. vei putea sa trisezi, insa va trebui sa dai ceva in schimb. credeai ca ai noroc ? credeai ca exista coincidente ? ma faci sa zambesc……. dar nu dispera. si eu am trecut pe strada aia …

draga cititorule, ma poti acuza de cinism. tin neaparat sa-ti spun ca m-am impacat si cu aceasta eticheta 🙂

ok, ok, atunci ce vreau de fapt ? sa dau lectii ? sa-mi evidentiez infatuarea si superioritatea mentala ?! nu, nici vorba de asa ceva. am rasfoit candva si Codul bunelor maniere.

in primul rand scriu pentru mine (ups, parca am stabilit in paragraful anterior ca nu vreau sa ma dau mare), scrisul poate fi o forma de terapie, de eliberare mentala si spirituala. imi imaginez ca am o audienta pe care am cucerit-o iremediabil 🙂 care imi soarbe fiecare cuvant. uite, deja ma privesc dinafara mea, si vizualizez fluxul de idei care se naste de aici 🙂 toata lumea interactioneaza intru scopuri dintre cele mai nobile.

P.S. scena nu se refera la preamarirea mea. era un exercitiu al mintii, o transpunere si nimic mai mult.

“Trebuie sa inveti regulile jocului. Apoi, trebuie sa joci mai bine ca oricine altcineva.”

mi-a placut aceasta zicere. cica Einstein ar fi emis-o. de fapt, la asta se reduce tot: sa inveti regulile jocului. care joc ? ei bine, nu v-ati prins deja ? viata insasi e un joc. of, dar cum pot avea o abordare atat de … ludica ? totul pare chiar asa …de neserios ? nu, dimpotriva, e foarte serios. si fara nicio repetitie. ai gresit, pac, te-ai ars !
am vazut filmul „capcana pentru hoti” si mi-a ramas in minte baletul pe care erau nevoiti sa-l faca protagonistii pentru a nu se declansa alarma cu laser. consider ca e cea mai buna descriere a vietii noastre: la final, cand se trage linia, vom vedea fiecare dintre noi daca am declansat sau nu alarma. daca am trait degeaba sau ne-am indeplinit misiunea. MENIREA. cate pagube, cate victime colaterale am produs. pe cate ni le asumam, pe cate nu le recunoastem nici un ruptul capului – pentru ca nu am fost noi de vina…

Introducere

buna, tuturor !

de obicei, prea putina lume citeste introducerea, prefata sau nota autorului. de aceea, voi incerca sa scriu ceva scurt si la obiect.

am inceput acest proiect, pentru ca in mintea mea se nasc permanent o sumedenie de intrebari. la unele reusesc sa gasesc raspunsuri, insa nu ma opresc aici – de fapt, acolo.

va invit sa calatorim impreuna prin mintile noastre si sa gasim cat mai multe raspunsuri pertinente.