O viata frumoasa

toti oamenii vor o viata ca-n povesti, o viata frumoasa. daca-i intrebi sa-ti dea detalii, raspunsul, in majoritatea cazurilor este: vreau si eu o familie/cariera ca a lui popescu/ionescu. el e tare norocos !
uau !….eu una, raman uimita. este acelasi lucru, ca atunci cand cineva cu un talent actoricesc deosebit, il imita la nesfarsit pe vreun star sau politician etc. sau o tanara cu voce, interpreteaza numai piesele lui adele, whitney houston, in loc sa-si faca propriul repertoriu.
a invata de la cineva este una, a-l copia si a te stradui sa semeni cu x sau y este total eronat, distructiv, devorator. la fel ca fulgii de nea, care nu seamna unul cu altul, asa suntem si noi, oamenii: fiecare avem o particularitate care ne diferentiaza. nici gemenii identici, nu seamana 100% !
o viata frumoasa e ca o melodie pe care-ti face placere se o asculti, ca un parfum imbietor, ca o mancare pe care iti place sa o savurezi.
cum ar fi o nota falsa intr-o partitura ? cum ar fi un parfum prea puternic ? cum ar fi o mancare prea dulce/sarata/acra/amara ?
o viata frumoasa inseamna armonie, impacare cu sine, munca, multa munca interioara, multe carti citite, constientizare, asumare, responsabilitate, respect fata de tine si fata de cei din jur.
te jigneste x ? ai un conflict cu y ? poate nu intotdeauna l-ai atras tu in preajma ta, ci probabil trebuie sa-ti calesti rabdarea, sa inveti ceva din experienta respectiva.
lectii, lectii……nu doar la scoala, ci mai ales in viata.
unicul dusman pe care il are orice om este el insusi/ea insasi cand incepi sa intelegi acest lucru, problema e pe jumatate rezolvata. fricile si orgoliile transfigureaza. sunt energofage si motivatorii, in acelasi timp. si sa dai vina pe conjuncturi, oameni, ghinioane, e mult mai comod pentru unii.
fiecare are liberul arbitru la dispozitie. fiecare isi poate crea oportunitati, pe care sa le valorifice ulterior. viata frumoasa incepe in mintea si sufletul tau !

Fara regrete

o

mi-a placut fotografia cu tatuajul din zona aproape intima cu textul „je ne regrette rien„. as spune ca mesajul pe care a dorit sa-l transmita protagonista e acela ca nu are resentimente vis-a-vis de cei care au trecut pe acolo de-a lungul timpului. ca idee, arata misto. dar…..tocmai pentru ca i-a dat o forma materiala sloganului, ai putea zice ca nu e convinsa in mintea ei, ca nu e de-ajuns ca status mental, ci are nevoie de extra confirmare, vrea ea sa se reasigure ca mantra e la indemana, in caz ca o uita. cu alte cuvinte, vrea sa se justifice fata de ea insasi. si uite de unde vin toate frustrarile, nefericirile, neimplinirile din viata fiecaruia: din neasumare. nu esti convins/a ca ai facut o alegere buna la momentul acela sau celalalt, ai facut un mic compromis doar acum, o data – (ca daca e o singura data, nu se pune, nu ?!), apoi inca unul, pana le pierzi sirul, fiindca deja te-ai imunizat si gata, ai intrat in labirint si ajungi sa devii expert in arta compromisului.

regrete e normal sa ai in doza potrivita. uneori comiti greseli din graba, din superficialitate sau din orgoliu. regretele devin constructive atunci cand realizezi ca nu ai procedat tocmai stralucit in vreo situatie anume si acum, revizuind-o, stii cum trebuia sa te pozitionezi, asadar ai invatat din propria greseala. ai corectat-o in mintea ta, probabil ti-ai cerut si scuze – mental, cel putin si gata. subiect inchis.
uneori timpul are o calitate extrem de binefacatoare, el devenind aliatul mintii noastre: estompeaza intensitatea trairilor negative. doar daca vrei sa mergi inainte. daca esti masochist si iti place sa iti dea tarcoale melancolia, autoculpabilizarea sau razbunarea, atunci, asta e, suporta-ti consecintele !

viata e complexa si ai nevoie de realism sa-i faci fata, sa-ti armonizezi toate planurile fara sa te incurci in ele. depinde ce vrei de la tine, in primul rand. iubirea fara minte, intotdeauna duce la dezastre catastrofale. incearca sa traiesti intelept !

Dincolo de cuvinte

nu trebuie sa fii psiholog sau psihiatru sa ai preocupari legate de propria minte. asa cum sunt fashionistele inraite, de ce ar parea atat de exotic cineva care are si alte interese, nu doar cele specific genului feminin ?! nu se exclud sub nicio forma, dimpotriva, coexista bine merci. dar nu ne-am adunat aici sa vorbim despre mine 🙂 oricat de mult si-ar dori unii.

in oglinda mintii se reflecta o multime de lucruri deosebit de interesante. pentru a avea acces la ele, lumina trebuie sa cada sub unghiul potrivit: daca e prea intuneric, doar se intrevad, daca in schimb lumina e prea puternica, nu vei vedea nimic clar, doar o stralucire orbitoare. alteori, apare refractia, care face si mai mult rau pe langa cel existent deja.

suna prea …deprimant ? prea metalic ? prea sec ? eu una nu cred, pentru ca asa arata realismul. e periculos de nociv sa te minti pe tine insati/insuti, sa te dopezi cu utopii si iluzii, sa intri intr-un labirint din care e posibil sa nu mai poti iesi vreodata teafar.

intrevad niste reactii de genul: scrie chestii d-astea fiindca a suferit din dragoste sau n-o prea ajuta fizicul, drept urmare se refugiaza in filosofie 🙂

dorinta de cunoastere si de intelegere a mediului inconjurator nu apare neaparat ca urmare a unor frustrari de ordin sentimental sau traume emotionale – desi e posibil sa fie si cazuri de asemenea factura.

dincolo de cuvinte, viata are magia ei. bogatia trairilor interioare fac sa-ti vibreze sufletul si te determina sa cauti armonia, oricat de dificila ar parea calatoria.

Fii tu insuti !

cel mai greu pe lumea asta e sa fii tu insuti/insati. sa lupti cu tine, cu mintea ta, cu alegerile la care trebuie sa renunti fara prea multe remuscari si invinovatiri…

in agitatia de azi, cine mai are timp de introspectie ? cand e mult mai comod sa nu fii tu, ci un zombie gol pe dinauntru, dar cu o viata perfecta, o familie minunata si o cariera de succes. deh, ce sa-i faci ?! secolul vitezei. VITEZA. noi, oamenii grabindu-ne spre ce anume ?! multi nu realizeaza ca de fapt, fug de ei insisi, pentru ca sau se urasc, sau se iubesc prea mult, in ambele situatii, vrând sa para altcineva.
relatiile interumane nu ar mai fi atat de toxice daca fiecare si-ar analiza constiinta cu mai multa responsabilitate si consecventa.
ok, sa fii tu insuti, dar ce inseamna asta mai exact ? de unde stiu eu cine sa fiu ?! cum aflu asta ? ma uit in jur si mi se pare ca el sau ea au o viata misto. apoi intevine orgoliul si-ti zici: ei ce au in plus fata de mine?! nu pot fi la fel ca ei?! iti spun eu: nu, nu poti fi copia, clona lor, chiar daca ai incerca. tu nu ai citit cat munceste un actor sa intre in pielea personajului pe care vrea sa-l interpreteze?! cum crezi ca vei reusi tu sa duci viata altcuiva fara sa stii toate datele despre el, fara sa-i stii toate angoasele, frustrarile, fricile…..
una e sa admiri pe cineva, sa iei ce-i mai bun de la el, alta e sa vrei sa-l imiti. te-ai gandit vreo clipa ca poate nu te prinde rolul ? una e sa vrei, alta e sa poti.
cata poliloghie pentru un mecanism atat de simplu: input-output. la fel cum ai nevoie de hrana pentru organismul tau , la fel ai nevoie si de hrana potrivita pentru mintea ta. doar alchimistii pot obtine aur din te miri ce. de exemplu, cand introduci cardul intr-un bancomat, vei scoate bani (asta daca ai contul alimentat), nicidecum flori, carti, haine. exact acest mecanism se aplica si in viata: degeaba vrei tu un anumit rezultat, daca „ingredientele” adaugate nu au nicio legatura cu situatia data. ca doar nu te duci la banca sa cumperi haine.
ca sa ajungi sa stii cine esti si ce cauti tu in viata ta, e nevoie de disponibilitate, in primul rand, apoi de multa determinare, de asumare, de realism. sa fii pregatit sa te lovesti de mai multe praguri, sa intalnesti oameni ostili, situatii aparent fara iesire. flerul ar fi bine sa-ti transmita corect cand e indicat sa fii actor, regizor sau spectator.
ar fi multe de spus. cei care au constiinta treaza nu vor avea liniste pana nu vor afla aproape toate raspunsurile. si nu, nu se vor speria de ADEVAR. 

Libertate interioara

oare exista cu adevarat libertate interioara ? sau e doar o alta iluzie ?
haosul presupune un grad mai ridicat de libertate fata de situatia in care domneste ordinea, organizarea ?
e posibil ca starea de libertate sa se asemene cu cea de fericire si ambele au legatura cu momentul prezent. ACUM.
haosul poate insemna neasumarea consecintelor faptelor tale. nu ma intereseaza. sunt liber. fac ce vreau, cand vreau, cum vreau.
ordinea aduce cu ea asumarea, constientizarea. radem, glumim, da’ nu parasim incinta!
e ca la semafor: poti trece pe rosu si iti imaginezi ca joci ruleta ruseasca. iti creste adrenalina si te simti viu. vei avea noroc cel putin odata. insa va trebui sa platesti in alta parte a vietii tale. de obicei, acest tip de oameni nu-si dau seama de ce li se intampla anumite lucruri. ei au noroc sau ghinion.
altii stiu ca a calca pe bec, poate aduce dezastru, de aceea il cauta cu tot dinadinsul in orice imprejurare, din furie, din revolta, ca sa se elibereze.
lumea noastra interioara joaca un rol esential pentru sanatatea mentala. intrebuintata corect, aduce numai beneficii. gestionata prost, nu face decat sa accentueze prapastia dintre imaginar si realitate. aici intervine si gandirea pozitiva, o alta umbrela a zonei de confort. gandurile fara actiune creeaza dezechilibre, nicidecum indeplinirea dorintelor.

dupa cum se vede, lucrurile se complica: prea multa luciditate dauneaza celor din jur, care au alte preocupari.

Mi-e dor …si doare

mi-e dor si doare doar daca dorul ma domina, doar daca il las sa ma controleze. altfel …. vine si pleaca. hm…ce usoara pare teoria.

asadar, daca vreau ca sentimentul de dor sa nu ma mai afecteze, trebuie sa il inlocuiesc cu altceva, nu ?! si aici, ca in marea majoritate a cazurilor, e rost de un troc. inlocuiesc ceva cu altceva. insa cu ce ?

 spre binele meu ar fi indicat ca inlocuirea sa fie cu un nivel mai sus, altfel ma pot pricopsi cu inca o belea in plus.

de remarcat faptul ca inlocuirea sa fie una constienta si asumata. in caz contrar, o ardem aiurea.

mi-e dor, mi-e dorrrrrrr de x, de y, de oameni, de locuri…. ma mistuie pe dinauntru……acum, azi, maine, zile, saptamani, ani in sir…….asa, si ?! care e finalitatea acestei stari ? niciuna. lucrurile nu se intamplapur si simplu, nu cad din cer. ghinion ! asta credeai, cititorule ? ei bine, nici vorba de asa ceva.

incearca sa substitui dorul cu acceptarea. a fost, s-a intamplat ceva mirific si vrei sa se repete, fiindca tu crezi ca prezentul nu-ti mai ofera trairi asemanatoare. te inseli amarnic !

sentimentele pure nu sunt mistuitoare, ci energizante, inaltatoare, neconditionante, nevatamatoare, neegoiste.

dorul in doza optima are desigur rolul sau. insa atunci cand devine împovărător este intr-adevar o mare problema in mintea si sufletul tau.

de ce crezi tu ca te-ai nascut pe acest pamant ? sa acumulezi averi ? sa fii invidiat ? admirat ? la ce nivel al piramidei lui maslow crezi ca ai ajuns ?

unde te vezi peste 10 ani ? sau 20 ?

stii ca poti muri in orice clipa ? intreaba-te daca ai muri acum, ce regret ai avea ? ce-ai schimba in viata ta ?

intrebari prea complicate ? te doare capul de la ele ?! sincer, ar fi bine sa ai disconfort ACUM, cand inca mai poti schimba ceva. daca vrei. daca nu, tine-o tot asa. pe raspunderea ta.

Trezeste-te si schimba-ti perceptia

nu, nu e un indemn cu iz religios. nici cuvinte goale nu sunt. daca tie-ti place viata ta, te simti implinit fiindca ai o gandire pozitiva, atunci nu ma mai citi. ramai sanatos, cititorule !
daca percutezi cat de cat la ce spun, poate vei gasi ceva interesant.
pana ajungi sa intelegi jocul si regulile lui, faci muuulte alegeri gresite. in cele mai fericite cazuri, daca ai momente de luciditate, constientizezi efectele si ca atare, poti sa identifici unde e subrezeala. poti sa (te) si corectezi, chiar daca asta presupune un efort suplimentar. alteori, nu se leaga, iti scapa ceva si te tot invarti in cerc, fara sa poti gasi vreo iesire din situatia data.
toti am trecut prin asta. am suferit, am fost dezamagiti, ne-am considerat neindreptatiti. cica asta-i viata…

iti dai seama ca exista o sumedenie de lucruri aparent independente de vointa ta. insa toate au un rost. toate piesele sunt la locul lor pe tabla de sah. numai de tine depinde daca adopti strategia potrivita, astfel incat sa nu pierzi … chiar totul. vei putea sa trisezi, insa va trebui sa dai ceva in schimb. credeai ca ai noroc ? credeai ca exista coincidente ? ma faci sa zambesc……. dar nu dispera. si eu am trecut pe strada aia …

draga cititorule, ma poti acuza de cinism. tin neaparat sa-ti spun ca m-am impacat si cu aceasta eticheta 🙂

ok, ok, atunci ce vreau de fapt ? sa dau lectii ? sa-mi evidentiez infatuarea si superioritatea mentala ?! nu, nici vorba de asa ceva. am rasfoit candva si Codul bunelor maniere.

in primul rand scriu pentru mine (ups, parca am stabilit in paragraful anterior ca nu vreau sa ma dau mare), scrisul poate fi o forma de terapie, de eliberare mentala si spirituala. imi imaginez ca am o audienta pe care am cucerit-o iremediabil 🙂 care imi soarbe fiecare cuvant. uite, deja ma privesc dinafara mea, si vizualizez fluxul de idei care se naste de aici 🙂 toata lumea interactioneaza intru scopuri dintre cele mai nobile.

P.S. scena nu se refera la preamarirea mea. era un exercitiu al mintii, o transpunere si nimic mai mult.