Dincolo de cuvinte

nu trebuie sa fii psiholog sau psihiatru sa ai preocupari legate de propria minte. asa cum sunt fashionistele inraite, de ce ar parea atat de exotic cineva care are si alte interese, nu doar cele specific genului feminin ?! nu se exclud sub nicio forma, dimpotriva, coexista bine merci. dar nu ne-am adunat aici sa vorbim despre mine 🙂 oricat de mult si-ar dori unii.

in oglinda mintii se reflecta o multime de lucruri deosebit de interesante. pentru a avea acces la ele, lumina trebuie sa cada sub unghiul potrivit: daca e prea intuneric, doar se intrevad, daca in schimb lumina e prea puternica, nu vei vedea nimic clar, doar o stralucire orbitoare. alteori, apare refractia, care face si mai mult rau pe langa cel existent deja.

suna prea …deprimant ? prea metalic ? prea sec ? eu una nu cred, pentru ca asa arata realismul. e periculos de nociv sa te minti pe tine insati/insuti, sa te dopezi cu utopii si iluzii, sa intri intr-un labirint din care e posibil sa nu mai poti iesi vreodata teafar.

intrevad niste reactii de genul: scrie chestii d-astea fiindca a suferit din dragoste sau n-o prea ajuta fizicul, drept urmare se refugiaza in filosofie 🙂

dorinta de cunoastere si de intelegere a mediului inconjurator nu apare neaparat ca urmare a unor frustrari de ordin sentimental sau traume emotionale – desi e posibil sa fie si cazuri de asemenea factura.

dincolo de cuvinte, viata are magia ei. bogatia trairilor interioare fac sa-ti vibreze sufletul si te determina sa cauti armonia, oricat de dificila ar parea calatoria.

“Trebuie sa inveti regulile jocului. Apoi, trebuie sa joci mai bine ca oricine altcineva.”

mi-a placut aceasta zicere. cica Einstein ar fi emis-o. de fapt, la asta se reduce tot: sa inveti regulile jocului. care joc ? ei bine, nu v-ati prins deja ? viata insasi e un joc. of, dar cum pot avea o abordare atat de … ludica ? totul pare chiar asa …de neserios ? nu, dimpotriva, e foarte serios. si fara nicio repetitie. ai gresit, pac, te-ai ars !
am vazut filmul „capcana pentru hoti” si mi-a ramas in minte baletul pe care erau nevoiti sa-l faca protagonistii pentru a nu se declansa alarma cu laser. consider ca e cea mai buna descriere a vietii noastre: la final, cand se trage linia, vom vedea fiecare dintre noi daca am declansat sau nu alarma. daca am trait degeaba sau ne-am indeplinit misiunea. MENIREA. cate pagube, cate victime colaterale am produs. pe cate ni le asumam, pe cate nu le recunoastem nici un ruptul capului – pentru ca nu am fost noi de vina…

Introducere

buna, tuturor !

de obicei, prea putina lume citeste introducerea, prefata sau nota autorului. de aceea, voi incerca sa scriu ceva scurt si la obiect.

am inceput acest proiect, pentru ca in mintea mea se nasc permanent o sumedenie de intrebari. la unele reusesc sa gasesc raspunsuri, insa nu ma opresc aici – de fapt, acolo.

va invit sa calatorim impreuna prin mintile noastre si sa gasim cat mai multe raspunsuri pertinente.