Fara regrete

o

mi-a placut fotografia cu tatuajul din zona aproape intima cu textul „je ne regrette rien„. as spune ca mesajul pe care a dorit sa-l transmita protagonista e acela ca nu are resentimente vis-a-vis de cei care au trecut pe acolo de-a lungul timpului. ca idee, arata misto. dar…..tocmai pentru ca i-a dat o forma materiala sloganului, ai putea zice ca nu e convinsa in mintea ei, ca nu e de-ajuns ca status mental, ci are nevoie de extra confirmare, vrea ea sa se reasigure ca mantra e la indemana, in caz ca o uita. cu alte cuvinte, vrea sa se justifice fata de ea insasi. si uite de unde vin toate frustrarile, nefericirile, neimplinirile din viata fiecaruia: din neasumare. nu esti convins/a ca ai facut o alegere buna la momentul acela sau celalalt, ai facut un mic compromis doar acum, o data – (ca daca e o singura data, nu se pune, nu ?!), apoi inca unul, pana le pierzi sirul, fiindca deja te-ai imunizat si gata, ai intrat in labirint si ajungi sa devii expert in arta compromisului.

regrete e normal sa ai in doza potrivita. uneori comiti greseli din graba, din superficialitate sau din orgoliu. regretele devin constructive atunci cand realizezi ca nu ai procedat tocmai stralucit in vreo situatie anume si acum, revizuind-o, stii cum trebuia sa te pozitionezi, asadar ai invatat din propria greseala. ai corectat-o in mintea ta, probabil ti-ai cerut si scuze – mental, cel putin si gata. subiect inchis.
uneori timpul are o calitate extrem de binefacatoare, el devenind aliatul mintii noastre: estompeaza intensitatea trairilor negative. doar daca vrei sa mergi inainte. daca esti masochist si iti place sa iti dea tarcoale melancolia, autoculpabilizarea sau razbunarea, atunci, asta e, suporta-ti consecintele !

viata e complexa si ai nevoie de realism sa-i faci fata, sa-ti armonizezi toate planurile fara sa te incurci in ele. depinde ce vrei de la tine, in primul rand. iubirea fara minte, intotdeauna duce la dezastre catastrofale. incearca sa traiesti intelept !

Dincolo de cuvinte

nu trebuie sa fii psiholog sau psihiatru sa ai preocupari legate de propria minte. asa cum sunt fashionistele inraite, de ce ar parea atat de exotic cineva care are si alte interese, nu doar cele specific genului feminin ?! nu se exclud sub nicio forma, dimpotriva, coexista bine merci. dar nu ne-am adunat aici sa vorbim despre mine 🙂 oricat de mult si-ar dori unii.

in oglinda mintii se reflecta o multime de lucruri deosebit de interesante. pentru a avea acces la ele, lumina trebuie sa cada sub unghiul potrivit: daca e prea intuneric, doar se intrevad, daca in schimb lumina e prea puternica, nu vei vedea nimic clar, doar o stralucire orbitoare. alteori, apare refractia, care face si mai mult rau pe langa cel existent deja.

suna prea …deprimant ? prea metalic ? prea sec ? eu una nu cred, pentru ca asa arata realismul. e periculos de nociv sa te minti pe tine insati/insuti, sa te dopezi cu utopii si iluzii, sa intri intr-un labirint din care e posibil sa nu mai poti iesi vreodata teafar.

intrevad niste reactii de genul: scrie chestii d-astea fiindca a suferit din dragoste sau n-o prea ajuta fizicul, drept urmare se refugiaza in filosofie 🙂

dorinta de cunoastere si de intelegere a mediului inconjurator nu apare neaparat ca urmare a unor frustrari de ordin sentimental sau traume emotionale – desi e posibil sa fie si cazuri de asemenea factura.

dincolo de cuvinte, viata are magia ei. bogatia trairilor interioare fac sa-ti vibreze sufletul si te determina sa cauti armonia, oricat de dificila ar parea calatoria.

Fii tu insuti !

cel mai greu pe lumea asta e sa fii tu insuti/insati. sa lupti cu tine, cu mintea ta, cu alegerile la care trebuie sa renunti fara prea multe remuscari si invinovatiri…

in agitatia de azi, cine mai are timp de introspectie ? cand e mult mai comod sa nu fii tu, ci un zombie gol pe dinauntru, dar cu o viata perfecta, o familie minunata si o cariera de succes. deh, ce sa-i faci ?! secolul vitezei. VITEZA. noi, oamenii grabindu-ne spre ce anume ?! multi nu realizeaza ca de fapt, fug de ei insisi, pentru ca sau se urasc, sau se iubesc prea mult, in ambele situatii, vrând sa para altcineva.
relatiile interumane nu ar mai fi atat de toxice daca fiecare si-ar analiza constiinta cu mai multa responsabilitate si consecventa.
ok, sa fii tu insuti, dar ce inseamna asta mai exact ? de unde stiu eu cine sa fiu ?! cum aflu asta ? ma uit in jur si mi se pare ca el sau ea au o viata misto. apoi intevine orgoliul si-ti zici: ei ce au in plus fata de mine?! nu pot fi la fel ca ei?! iti spun eu: nu, nu poti fi copia, clona lor, chiar daca ai incerca. tu nu ai citit cat munceste un actor sa intre in pielea personajului pe care vrea sa-l interpreteze?! cum crezi ca vei reusi tu sa duci viata altcuiva fara sa stii toate datele despre el, fara sa-i stii toate angoasele, frustrarile, fricile…..
una e sa admiri pe cineva, sa iei ce-i mai bun de la el, alta e sa vrei sa-l imiti. te-ai gandit vreo clipa ca poate nu te prinde rolul ? una e sa vrei, alta e sa poti.
cata poliloghie pentru un mecanism atat de simplu: input-output. la fel cum ai nevoie de hrana pentru organismul tau , la fel ai nevoie si de hrana potrivita pentru mintea ta. doar alchimistii pot obtine aur din te miri ce. de exemplu, cand introduci cardul intr-un bancomat, vei scoate bani (asta daca ai contul alimentat), nicidecum flori, carti, haine. exact acest mecanism se aplica si in viata: degeaba vrei tu un anumit rezultat, daca „ingredientele” adaugate nu au nicio legatura cu situatia data. ca doar nu te duci la banca sa cumperi haine.
ca sa ajungi sa stii cine esti si ce cauti tu in viata ta, e nevoie de disponibilitate, in primul rand, apoi de multa determinare, de asumare, de realism. sa fii pregatit sa te lovesti de mai multe praguri, sa intalnesti oameni ostili, situatii aparent fara iesire. flerul ar fi bine sa-ti transmita corect cand e indicat sa fii actor, regizor sau spectator.
ar fi multe de spus. cei care au constiinta treaza nu vor avea liniste pana nu vor afla aproape toate raspunsurile. si nu, nu se vor speria de ADEVAR. 

“Trebuie sa inveti regulile jocului. Apoi, trebuie sa joci mai bine ca oricine altcineva.”

mi-a placut aceasta zicere. cica Einstein ar fi emis-o. de fapt, la asta se reduce tot: sa inveti regulile jocului. care joc ? ei bine, nu v-ati prins deja ? viata insasi e un joc. of, dar cum pot avea o abordare atat de … ludica ? totul pare chiar asa …de neserios ? nu, dimpotriva, e foarte serios. si fara nicio repetitie. ai gresit, pac, te-ai ars !
am vazut filmul „capcana pentru hoti” si mi-a ramas in minte baletul pe care erau nevoiti sa-l faca protagonistii pentru a nu se declansa alarma cu laser. consider ca e cea mai buna descriere a vietii noastre: la final, cand se trage linia, vom vedea fiecare dintre noi daca am declansat sau nu alarma. daca am trait degeaba sau ne-am indeplinit misiunea. MENIREA. cate pagube, cate victime colaterale am produs. pe cate ni le asumam, pe cate nu le recunoastem nici un ruptul capului – pentru ca nu am fost noi de vina…

Introducere

buna, tuturor !

de obicei, prea putina lume citeste introducerea, prefata sau nota autorului. de aceea, voi incerca sa scriu ceva scurt si la obiect.

am inceput acest proiect, pentru ca in mintea mea se nasc permanent o sumedenie de intrebari. la unele reusesc sa gasesc raspunsuri, insa nu ma opresc aici – de fapt, acolo.

va invit sa calatorim impreuna prin mintile noastre si sa gasim cat mai multe raspunsuri pertinente.